#Sfântul Grigorie Decapolitul

Articolul urmărește istoria aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București în 13 iulie 1774, în contextul ocupației militare rusești și al epidemiei de ciumă, și prezintă rolul acestor moaște ca ocrotire a Capitalei în momente de criză, de la procesiunile din secolele XVIII–XIX până la pandemia de Covid-19 și sărbătoarea aniversară din 2024.

Articolul prezintă viața și activitatea episcopului Iosif Gafton (1896–1984), de la originile sale în familia preotului din Puțeni-Tecuci, prin slujirea parohială la Rotari și București, până la îndelungata arhipăstorire a Episcopiei Râmnicului și Argeșului, evidențiind realizările sale administrative, pastorale, omiletice și culturale de-a lungul celor 40 de ani de ierarhie.

Iconografia Bisericii Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Polovragi, capodoperă a Școlii Brâncovenești finalizată în 1703 de zugravii Andrei, Simeon, Istrate și Hranit, este analizată detaliat prin raportare la tipicul iconografic bizantin și la cele trei cicluri tematice — dogmatic, liturgic și praznical — ilustrând particularități precum ciclul vieții patriarhului Iosif, Duminicile Penticostarului și scena Uciderii pruncilor, specifice școlii zugravului Constantinos.

Interviul realizat de Pr. Constantin Olariu cu Părintele Veniamin abordează îndumnezeirea omului, rugăciunea neîncetată și tradiția isihastă în monahismul românesc, cu referire specială la Mănăstirea Bistrița și la mijlocirile Sfântului Grigorie Decapolitul; cititorul înțelege că rugăciunea, înrădăcinată în învățătura Sfinților Părinți, este comuniunea vie și continuă a omului cu Dumnezeu.

Mănăstirea Popânzălești din fostul județ Romanați, ctitorită în 1678 de logofătul Hamza Popânzălescu și închinată Sfântului Grigorie Decapolitul, a cunoscut de-a lungul timpului mai multe etape de refacere, cea mai importantă fiind rectitorirea din 1853 de către Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, iar reînființarea ca mănăstire în 1992, la propunerea mitropolitului Nestor Vornicescu.