#pocăință

Literatura patristică din secolele IV–V oferă o receptare amplă a învierii lui Lazăr ca simbol penitențial post-baptismal, ilustrată prin mărturiile Papei Damasus, ale Sfinților Grigorie din Nazianz, Ambrozie și Ieronim, care se identifică spiritual cu Lazăr, și continuată de exegeza eclezială a lui Cromațiu de Aquileia și Petru Hrisologul, care leagă minunea din Betania de pocăință, iertare și bucuria învierii generale.

Omilia Despre vameș și fariseu a Sfântului Ioan Gură de Aur, tradusă după originalul grec din PG 59, analizează pilda din Luca 18 prin contrast între trufia fariseului și pocăința vameșului, arătând că smerenia sinceră înaintea lui Dumnezeu aduce îndreptare, iar mândria risipește virtuțile dobândite cu trudă.

Fulgențiu de Ruspe, episcop african din secolul al V-lea și al VI-lea, apologet împotriva arianismului și semipelagianismului, este prezentat prin biografia, opera și analiza tratatului De remissione peccatorum, în care argumentează că iertarea păcatelor presupune pocăință reală, convertirea inimii și împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu în această viață.

Ierodiaconul Synesios din Dochiaru, un protopsalt athonit de excepție al secolului al XIX-lea, s-a rugat Sfintei Paraskevi să-i ia darul care îi putea primejdui mântuirea și și-a pierdut vocea. Pornind de la această relatare, articolul meditează asupra pericolului spiritual al virtuților și realizărilor personale, invitând la pocăință nu doar pentru păcate, ci și pentru darurile în care ne punem mândria.

Textul, extras din volumul Te cunoști pe tine însuți? Viața duhovnicească și problemele psihologice, analizează consecințele prăpastiei dintre imaginea ideală și adevăratul sine: proiecția defectelor proprii asupra celorlalți, golul psihologic, disprețuirea de sine și dependența de aprobarea altora, propunând smerenia, pocăința și harul divin ca singură cale de vindecare autentică.

Monahul Gherasim Prodromitul consemnează un interviu cu Bătrânul Gavriil de la Sfântul Munte Athos, realizat la cererea Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Bătrânul vorbește despre declinul duhovnicesc al Athosului, despre Cuviosul Paisie Aghioritul, și oferă îndemnuri la rugăciune, spovedanie, post, milostenie și pocăință ca cale de mântuire în vremurile de astăzi.