Mihai Eminescu | Martyria

Studia Humanitatis Nr. II (XVIII) / 2024 Iarăși despre ateismul din Mortua est! Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu

Finalul poeziei Mortua est! de Eminescu, mai ales grafia a tĕu din prima tipăritură în Convorbiri literare (1871), este analizat în raport cu intervențiile editoriale succesive ale lui Titu Maiorescu, pentru a demonstra că termenul ascunde sensul etimologic al lui alfa privativ, nu ateismul curent, reconfigurând astfel întreaga interpretare a finalului poemului.

Studia Humanitatis Nr. I (XVII) / 2024 Imaginea luminii în poezia lui Eminescu (II) Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu

Articolul analizează rolul punctuației în stabilirea sensului unor pasaje-cheie din poezia antumă eminesciană, urmărind în paralel manuscrisele, publicările din Convorbiri literare, Almanahul România Jună și edițiile Maiorescu. Cazurile discutate — virgula din Rugăciunea unui dac, hapax-ul nemurie din Luceafărul și pasajul lunar din Satira IV — arată cum modificări tacite de punctuație au deformat cosmologia și logica poetică eminesciană.

Studia Humanitatis Nr. II (XVI) / 2023 Imaginea luminii în poezia lui Eminescu (I) Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu

Articolul analizează termenii luminare și lumânare în poezia lui Eminescu, demonstrând că modernizările editoriale ale lui Titu Maiorescu, Perpessicius și alții au deformat sensul expresiilor originale din Scrisoarea I, Noaptea și Sonetul cerdacului, confundând lampa cu lumânarea și distrugând coerența imaginii poetice a luminii.

Studia Humanitatis Nr. I (XIII) / 2022 Mihai Eminescu, un poet creștin? Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Stancu

Poezia lui Mihai Eminescu este analizată dintr-o perspectivă creștin-ortodoxă, urmărind reflecția teologică prezentă în Rugăciunea unui dac, Înger și demon, Melancolie și Luceafărul. Temele Treimii, ale Întrupării, ale suferinței și bucuriei, ale libertății umane și ale raportului dintre Biserică și neamul românesc sunt explorate prin trimiteri la Lossky, Evdokimov și Sfinții Părinți.

Studia Theologica Nr. III (VII) / 2018 Sub semnul centenarului Marii Uniri: Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918 Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan

Procesul unirii Basarabiei cu România între 1917–1918 este reconstituit în trei etape succesive: proclamarea autonomiei și constituirea Sfatului Țării, declararea independenței Republicii Democratice Moldovenești și votul din 27 martie 1918, când 86 din 125 de deputați au optat pentru unire. Articolul prezintă rolul unor figuri precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Onisifor Ghibu, documentează reacția sovietică față de deputații Sfatului Țării și argumentează legitimitatea democratică și etnografică a actului de unire.

Studia Humanitatis Nr. II (IV) / 2017 Reflexe antimiene în opera eminesciană (II) Conf. univ. dr. Ioan Lazăr

Studiul cercetează posibila cunoaștere de către Mihai Eminescu a Didahiilor lui Antim Ivireanul, urmărind istoricul copiilor manuscrise ale acestei opere postume și relațiile poetului cu surse documentare precum biblioteca lui Aron Pumnul, Crestomația lui Timotei Cipariu și colaborarea cu Moses Gaster. Pe baza analogiilor lingvistice și stilistice identificate în texte eminesciene poetice și publicistice, autorul propune că Eminescu ar fi lecturat fragmentar cel puțin cinci didahii antimiene din miscelanee manuscrise, valorificând secvențe expresive în propria creație.

Studia Humanitatis Nr. I (III) / 2017 Scrisoarea III. Tipare arhaice ale conflictului (ultima parte) Nae Georgescu

Articolul analizează dialogul dintre Mircea și Baiazid din poemul eminescian Scrisoarea III, urmărind simetria semnelor heraldice, teoria hybrisului eschilean și cledomanția numelor, pentru a demonstra că înfrângerea sultanului este prefigurată chiar în propriile sale cuvinte și că Mircea apare ca instrument al reinstaurării ordinii cosmice universale.

Studia Humanitatis Nr. I (III) / 2017 Reflexe antimiene în opera eminesciană? (I) Conf. univ. dr. Ioan Lazăr

Studiul realizează o analiză comparativă între opera lui Antim Ivireanul, în special Didahiile, și creația poetică a lui Mihai Eminescu, identificând analogii tematice și expresive privind imaginarul cosmic-marin și astral, metafora lunii ca stăpâna mării și viziunea genezei, cu referire și la paralela dintre Antim și Bossuet ca oratori creștini cu stil asianic comun.

Studia Humanitatis Nr. II (II) / 2016 SCRISOAREA III. Tipare arhaice ale conflictului (II) Nae Georgescu

Studiul analizează sursele și tehnica poetică din Scrisoarea III a lui Eminescu, urmărind cum motivele herodoteene ale lui Cirus, Darius și Xerxes, filtrate prin Iornandes și Eschil, structurează discursul lui Mircea către Baiazid ca formulă apotropaică, iar termenii-cheie precum falnic, copac, pământ și apă sunt declinați stilistic pentru a întoarce simbolurile invadatorului împotriva sa.

Studia Humanitatis Nr. I (I) / 2016 Despre Dumnezeu în scrierile eminesciene George Anca

Pornind de la relațiile poetice dintre Eminescu, Baudelaire, Tagore și Montale, studiul explorează dimensiunea religioasă și metafizică a operei eminesciene — de la mitul lui Zalmoxe și nemurirea dacică până la interpretările lui Nichifor Crainic și Arghezi — și propune o perspectivă comparatistă indo-română care include sculptura eminesciană și contribuțiile indologiei românești.