#Mănăstirea Văratec

Articolul analizează termenii luminare și lumânare în poezia lui Eminescu, demonstrând că modernizările editoriale ale lui Titu Maiorescu, Perpessicius și alții au deformat sensul expresiilor originale din Scrisoarea I, Noaptea și Sonetul cerdacului, confundând lampa cu lumânarea și distrugând coerența imaginii poetice a luminii.

Textul reconstituie prietenia de aproape trei decenii dintre autor și Bartolomeu Anania, din momentul întâlnirii lor la înscăunarea mitropolitului Antonie al Ardealului în februarie 1982 și până în anii de după căderea regimului comunist. Prin episoade memorialistice concrete – vizite la Căldărușani, discuții nocturne în garsoniera de lângă Cișmigiu, masa de la Căldărușani în prezența Patriarhului Teoctist și a protosinghelului Daniel Ciobotea –, autorul portretizează personalitatea lui Anania ca teolog, scriitor și martor al istoriei recente a Bisericii, evidențiind valoarea operei sale, de la Rotonda plopilor aprinși și Greul pământului până la File de acatist și Cerurile Oltului.