#Euharistie

Iubirea dumnezeiască, întemeiată în viața intratreimică a Sfintei Treimi, constituie modelul arhetipal al comuniunii omului cu Dumnezeu și al iubirii față de aproapele. Prin har, Sfintele Taine și viața liturgică, omul se curățește de patimi, se îndumnezeiește și devine părtaș iubirii inepuizabile a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, chipul dumnezeiesc actualizându-se deplin în comuniune și iubire interpersonală.

Mulțumirea față de Dumnezeu este analizată ca stare duhovnicească fundamentală, izvorâtă din conștiința darurilor dumnezeiești și culminând în Sfânta Euharistie, înțeleasă ca unire deplină cu Hristos. Prin referire la Sfinții Chiril al Alexandriei, Grigorie Palama, Ioan Gură de Aur, Dumitru Stăniloae și la pericopa vindecării celor zece leproși, articolul arată că recunoștința autentică înseamnă comuniune permanentă cu Dumnezeu, iar lipsa ei duce la înstrăinare și dezumanizare.

Sfânta Euharistie este analizată ca Taină centrală a Bisericii, în dimensiunile ei eclesiale, cosmologice și eshatologice, cu referire la teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul din Mistagogia, la părintele Alexander Schmemann și la Înaltpreasfințitul Irineu Popa. Articolul urmărește legătura dintre adunarea liturgică, prefacerea euharistică și înaintarea Bisericii-corabie spre Împărăția lui Dumnezeu.

Articolul analizează conceptul de mintea lui Hristos, invocat de Sfântul Apostol Pavel, ca fundament al misiunii ortodoxe, arătând că dobândirea ei prin har, credință, Sfintele Taine și viață liturgică depășește opoziția dintre rațiune și credință. Prin referire la Sfinții Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul, Macarie Egipteanul și Iustin Popovici, se conturează profilul misionarului ortodox capabil să mărturisească lumina necreată a Preasfintei Treimi.