Sfântul Apostol Andrei

Studia Humanitatis Nr. II (XX) / 2025 Monah în Basarabi, Sfânt Ocrotitor în București Arhid. drd. Macarie Grigoriu

Articolul urmărește istoria aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București în 13 iulie 1774, în contextul ocupației militare rusești și al epidemiei de ciumă, și prezintă rolul acestor moaște ca ocrotire a Capitalei în momente de criză, de la procesiunile din secolele XVIII–XIX până la pandemia de Covid-19 și sărbătoarea aniversară din 2024.

Studia Humanitatis Nr. II (XX) / 2025 Răspândirea creștinismului printre georgieni în secolele I–III și organizarea primelor biserici din acea perioadă Pr. prof. univ. dr. Aleksi Kshutashvili

Organizarea Bisericilor creștine georgiene din primele trei secole, înființate de Sfinții Apostoli în Cappadocia, Pont și Iberia, este analizată prin prisma principiilor canonice fundamentale: ierarhic, sinodal, al autocefaliei, autonomiei, etnic și al ecumenicității. Izvoare precum Istoria Kartliei confirmă instituirea ierarhiei de drept divin și existența unor tradiții ecleziastice georgiene distincte în epoca pre-niceeană.

Studia Humanitatis Nr. I (XIX) / 2025 Răspândirea creștinismului printre georgieni în secolele I–III și organizarea primelor biserici din acea perioadă (Partea I) Pr. prof. univ. dr. Aleksi Kshutashvili

Studiul cercetează răspândirea creștinismului printre georgieni în secolele I–III, pornind de la delimitarea ariei geografice locuite de neamurile georgiene – iberi, meshi, lazi și svani – în Iberia, Cappadocia și Pont. Sunt aduse mărturii din Eusebiu de Cezareea, Origen, Epifanie Constantinopolitanul și izvoare georgiene precum Istoria Kartliei, atestând activitatea misionară a Sfinților Apostoli Andrei, Petru și Matia printre georgieni.

Studia Humanitatis Nr. II (XVI) / 2023 Începuturile organizării bisericești pe teritoriul binecuvântat al Vâlcii (I) Arhim. Veniamin Micle

Articolul trasează istoricul organizării bisericești ortodoxe pe teritoriile românești, de la disputarea tezei academicianului Răzvan Theodorescu despre latinitatea pre-schismatică a creștinismului românesc până la ctitoriile voievodale ale lui Basarab I și Nicolae Alexandru, demonstrând prin inscripții, documente sinodale, mărturii monahale și monumente arhitectonice că Ortodoxia este identitară poporului român din epoca apostolică.

Verba Patrum Nr. II (XII) / 2021 Omilia a V-a. Ținută în fața poporului în Biserica Fericitului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii lui Grigorie cel Mare

O omilie la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, inspirată din pericopa Matei IV, 18-22, dezvoltă tema chemării la urmarea lui Hristos și a jertfei interioare. Plecând de la exemplul pescarilor galileeni, textul arată că Împărăția lui Dumnezeu costă atât cât ai, iar bunăvoința inimii întrece orice avere materială.

Verba Patrum Nr. III (VII) / 2018 Cuvânt de laudă la Sfântul Apostol Andrei Sfântul Proclu

Omilia de față, tradusă din greacă de Petru Molodeț și revăzută de Luiza Oancea și Octavian Gordon, este un encomiu închinat Sfântului Apostol Andrei, care celebrează puterea propovăduirii apostolice prin imagini ale pescuitului și luminii. Textul dezvoltă chemarea lui Andrei către Petru — L-am aflat pe Mesia — și conturează superioritatea harului apostolesc față de toate minunile Vechiului Testament.

Studia Theologica Nr. III (VII) / 2018 Credința ortodoxă – fundamentul unității tuturor românilor ÎPS Varsanufie

Unitatea de neam a românilor, sărbătorită în contextul centenarului Marii Uniri din 1918, este analizată prin prisma unității de credință ortodoxă, a păstrării Cuvântului lui Dumnezeu vestit prin propovăduire apostolică și a rolului unificator al Sfintei Liturghii. Dreapta credință, susținută de voievozi precum Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu și reflectată în Biblia de la 1688, a constituit temelia spirituală și socio-politică a unității românești.

Studia Theologica Nr. III (VII) / 2018 Ortodoxia, factor promotor al unității și continuității românilor Conf. Dr. Ion Marian Croitoru

Ortodoxia reprezintă trăsătura definitorie a identității românilor, întrucât etnogeneza și creștinarea lor sunt procese concomitente, iar sinteza de latinitate și Ortodoxie i-a ferit de asimilarea slavă, de erezii și de deznaționalizare. Studiul analizează rolul Bisericii, al tiparului, al Umanismului creștin și al concepției teocratice în menținerea unității de credință, limbă și neam în Țara Românească, Moldova și Transilvania.

Etichete înrudite