#Patriarhul Teoctist

Articolul reconstituie viața și activitatea episcopului Atanasie Dincă (1896–1973), de la originile sale în satul Tânganu și călugărirea la Mănăstirea Tismana, până la funcțiile de egumen la Căldărușani și Cernica, de vicar-patriarhal și de locțiitor al Episcopiei Râmnicului (1945–1948), relevând profilul unui ierarh remarcabil prin slujire liturgică, muzică psaltică și lucrare administrativă, silit să se retragă de regimul comunist.

Autorul reflectează asupra distincției dintre amiciție și prietenie adevărată, evocând legătura sa de peste șase decenii cu poetul Adrian Păunescu și prietenia mai recentă cu Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului, duhovnicul care i-a inspirat trei romane noi. Figura lui Albert Camus și opera Primul om servesc drept reper spiritual al unui parcurs literar marcat de singurătate, trădări și solidaritate creatoare.

Articolul evocă amintiri personale ale autorului despre Alexandru Paleologu, surprinzând dimensiunea sa ortodoxă prin întâlniri cu Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, Părintele Stăniloae și Patriarhul Teoctist, emisiunea Credo despre Caragiale și Ortodoxia, alegerea unui duhovnic și slujba de înmormântare din septembrie 2005 la Biserica Mavrogheni.

Textul reconstituie prietenia de aproape trei decenii dintre autor și Bartolomeu Anania, din momentul întâlnirii lor la înscăunarea mitropolitului Antonie al Ardealului în februarie 1982 și până în anii de după căderea regimului comunist. Prin episoade memorialistice concrete – vizite la Căldărușani, discuții nocturne în garsoniera de lângă Cișmigiu, masa de la Căldărușani în prezența Patriarhului Teoctist și a protosinghelului Daniel Ciobotea –, autorul portretizează personalitatea lui Anania ca teolog, scriitor și martor al istoriei recente a Bisericii, evidențiind valoarea operei sale, de la Rotonda plopilor aprinși și Greul pământului până la File de acatist și Cerurile Oltului.