#monahism

Referatul Părintelui Profesor Gheorghe Metallinós, susținut la Simpozionul Internațional Secularizarea europeană și rezistența ortodoxă (Bălți, 2012), analizează viața duhovnicească ortodoxă prin cele trei componente ale ei — credința, asceza și cultul —, demonstrând că asceza și liturghia se întrepătund organic, monahismul reprezentând forma cea mai autentică a acestei unități, iar teologia autentică izvorând din experiența ascetică și liturgică, nu din cercetarea academică.

Prietenia autentică, întemeiată pe virtute și comuniunea în credință, este tema centrală a acestui studiu, care urmărește modul în care Sfinții Grigorie Teologul, Vasile cel Mare și Augustin au integrat idealul clasic aristotelico-platonic al philiei în spiritualitatea creștină, de la experiența emblematică a celor doi Capadocieni la tratarea sistematică a lui Ioan Casian în Collationes.

Articolul analizează învățătura Sfântului Ioan Casian despre harismele duhovnicești, pornind de la A doua Convorbire cu Părintele Nestor, și urmărește temeiurile taumaturgiei, relația dintre harisme și dragostea dumnezeiască, și pericolul falsei harismatici. Cititorul înțelege că, în viziunea casianică, ancorată în tradiția hrisostomică și filocalică, dragostea și despătimirea depășesc în valoare orice dar spectacular al Duhului Sfânt.

Articolul prezintă și comentează o Rugăciune-testament scrisă de mâna Sfântului Calinic de la Cernica, descoperită de Arhimandritul Diomid și Protosinghelul Anastasie Baldovin, în care ierarhul invocă iertarea pentru un păcat al cunoașterii. Textul din 1822 ilustrează dualismul personalității sale: viața de schimnic trăită în mijlocul frământărilor cetății și ale lumii.

Autorul rememorează întâlnirile sale cu mitropolitul Teoctist al Moldovei și Sucevei în vara și toamna anului 1986, în contextul succesiunii la scaunul patriarhal după decesul Patriarhului Iustin, descriind vizitele la Palatul Patriarhal, conversațiile despre istoria bisericească și momentul întronizării lui Teoctist ca Patriarh al României.