#Barbu Știrbei

Prezența preoților ortodocși români pe frontul Primului Război Mondial, de la mobilizarea a peste 250 de clerici în august 1916 sub coordonarea protoiereului Constantin Nazarie până la acte de eroism precum cel al preotului Justin Șerbănescu la Azuga, ilustrează o tradiție a asistenței religioase militare cu rădăcini în epoca domnitorului Barbu Știrbei și continuată, după o întrerupere comunistă, din 1994.

Mănăstirea Popânzălești din fostul județ Romanați, ctitorită în 1678 de logofătul Hamza Popânzălescu și închinată Sfântului Grigorie Decapolitul, a cunoscut de-a lungul timpului mai multe etape de refacere, cea mai importantă fiind rectitorirea din 1853 de către Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, iar reînființarea ca mănăstire în 1992, la propunerea mitropolitului Nestor Vornicescu.

Studiul analizează activitatea de ctitor a Sfântului Calinic de la Cernica și Râmnic, urmărind patru ansambluri monahale — bisericile mănăstirilor Cernica, Pasărea, Episcopia Râmnicului și Frăsinei — ridicate sau refăcute în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Sunt examinate planul triconc, volumetria cu trei turle, modenatura fațadelor și coordonata neoclasică ce definește stilul arhitectural al ctitorului, în contrast cu curentul neogotic dominant al epocii.