La 9 kilometri distanță de Ierusalim, în partea de sud se află orașul Bethleem, cunoscut pe toate meridianele lumii, ca fiind locul de Naștere al Domnului nostru Iisus Hristos. Pământul este roșu, hrănind livezile de măslini ce își decupează siluetele zvelte pe cerul albastru. Turme de oi și capre sunt pretutindeni, mânate de vreun beduin îmbrăcat în tunică lungă și cu turban înfășurat în jurul capului. Bethleemul pare încremenit în lumea lui, de mii de ani. Dacă nu ar fi asfaltul și mașinile care ne amintesc însă că suntem în secolul XXI, am zice că nimic nu s-a întâmplat pe aceste pământuri biblice. De mii de ani turiștii și pelerinii de pretutindeni caută aceste locuri unde, într-o peșteră umilă, sărăcăcioasă, avea să se nască Mesia. În zilele acelea, Magii de la Răsărit au fost primii pelerini care au urmat lumina unei stele strălucitoare, numită Steaua Bethleemului, spre a vedea cu ochii lor împlinirea previziunilor astrale, despre nașterea unui nou rege al Israelului. Ei au urmărit lumina stelei care a apărut în Orientul Mijlociu la vremea Bunei Vestiri, și i-a călăuzit pe călători vreme de nouă luni. Numele astronomic vechi al acestui astru ceresc era wass al-Judayy (Mielul, lb. arabă veche antică). Sfinții Părinți ai Bisericii spun că cei trei regi stăpâneau trei mici regiuni la vremea aceea, Persia, Arabia și Egipt. Ei au sosit la Bethleem imediat după nașterea lui Hristos. Cel bătrân era Melchior, și i-a oferit lui Hristos aur în dar. Gaspar i-a oferit Domnului în dar tămâie. Al treilea, Baltazar, a adus în dar mir. Semnificația celor trei daruri a fost explicată de tradiția Bisericii astfel: aurul simbolizează înțelepciunea; tămâia, care este arsă înaintea lui Dumnezeu simbolizează puterea rugăciunii, iar mirul simbolizează lepădarea de patimile trupului. Intrând în Ierusalim, magii au întrebat: „Unde este Cel ce S-a născut, regele iudeilor? Noi am văzut steaua Lui la răsărit”.
Prorocii din Vechiul Testament Daniel, IX, 25-27; Miheia V,1-2; Isaia IX, 5–6 au vestit despre Nașterea lui Iisus Hristos în cetatea Bethleemului, iar în Noul Testament, evangheliștii Luca și Matei descriu zilele acestui mare eveniment cosmic ce avea să schimbe lumea, împlinindu-se profețiile: „Iar dacă S-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind, regele Irod s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el. Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei au zis: În Bethleemul Iudeii, că așa este scris de proorocul: „Și tu, Bethleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul care va paște pe poporul Meu Israel” (Matei II, 1-6). Iar Magii, dacă au văzut pe Pruncul născut în brațele Fecioarei Maria și i s-au închinat Lui, au plecat, ocolind Cetatea Ierusalimului, căci Irod regele îi aștepta să îi spună unde S-a născut noul rege al Israelului. Cei trei Magi, înțelegând viclenia lui Irod, au plecat pe altă cale, spre țara lor.
Istoria Nașterii lui Iisus Hristos în zilele stăpânirii lui Irod regele, este consemnată atât în scrierile Sfintei Scripturi, cât și în amintirile săpate în piatră – peșteri și biserici, pe care călătorul, poposind pe aceste locuri, le descoperă și transcende cu mintea și sufletul, către zorii veacului I al erei lui Hristos.
Primele mențiuni despre cetatea Bethleemului (Beit Lahma/ Beit Lehem, Casa pâinii, lb. arabă/ lb. ebraică) le găsim în Vechiul Testament, la Cartea Facerii, în care ni se relatează despre Rahela, soția lui Iacob, fiul lui Isaac care în anii 1738 Î.Hr. se îndrepta cu familia spre Hebron, venind din Mesopotamia. Pe drum, Rahela a murit, după ce a dat naștere lui Ben-Oni, adică Veniamin, fiul durerii ei (Facerea XXXV, 19). Iar Iacob a pus un stâlp pe care s-a scris că „acela este mormântul Rachelei din ziua aceea”. Mormântul Rahelei se află în imediata vecinătate a porții de intrare în Cetatea Bethleemului, loc de vizitare și comemorare, doar o dată pe an, pentru comunitățile de evrei hasidici. Și tot în Cartea Facerii este menționat ținutul Bethleemului sau Efrata (ținut roditor, lb. ebraică), ca fiind un pământ fertil, cu plantații de măslini, viță de vie și turme nesfârșite de oi. De asemenea, sunt mențiuni despre această regiune ca fiind locul de naștere a regelui David, din mlădița lui Iesei, căci găsim și această denumire, de Beit Yassa (Casa lui Iesei, lb. ebraică).
Într-o largă piațetă pavată cu piatră albă de Bethleem sau Hebron, ori amândouă la un loc, numită Manger Square (Piața Ieslei, lb. engleză), se află imensa basilică a Nașterii Domnului. Ea a fost construită în anul 325 de către împărăteasa Elena și fiul ei Constantin împăratul, cu binecuvântarea episcopului Ierusalimului din acea vreme, Macarios. Este prima biserică construită pe pământul Țării Sfinte de către acești doi Sfinți Împărați. Ea s-a păstrat în integralitatea ei, în ciuda tuturor invaziilor păgâne care s-au succedat de-a lungul veacurilor pe aceste locuri. Biserica este construită ca o fortăreață, cu ziduri groase și înalte, menite să fie bastion de apărare a monahilor în vremuri de invazii. Datorită faptului că atacatorii se năpusteau călare pe cai sau cămile în interiorul bisericii distrugând totul în calea lor, ușa principală de intrare a fost zidită în partea superioară, devenind foarte joasă, așa încât cei ce intră în biserică trebuie să se aplece mult de spate. O altă explicație a acestei uși scundă și îngustă este aceea că în acest loc în care S-a născut Iisus Hristos, fiecare trebuie să pășească cu smerenie.
Nașterea lui Iisus este socotită a se fi petrecut în anul 6 sau 7 d.Hr., corespunzând cu timpul impozitării romane. Există relatări istorice despre recensământul populației ce se făcea de către guvernatorul roman ce stăpânea în acele vremuri provinciile Siro-Palestinei, la fiecare paisprezece ani, iar unul ca acesta a avut loc în jurul anilor 7–6 î.Hr. „În zilele acelea a ieșit poruncă de la cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Bethleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.” (Luca II, 1-20). Acest recensământ, trebuia să aibă loc pe tot cuprinsul Imperiului Roman, incluzând Egiptul, Siria și Palestina. Din acest motiv, ei au călătorit de la Nazaret la Bethleem, cu mare greutate, fiind condiții de iarnă. Drumul a durat aproape trei zile peste munți. În Orientul Mijlociu arareori ninge iarna. Însă frigul este foarte ascuțit, vânturile puternice, iar uneori cad ploi abundente și reci. Călătorii sfinți din Galileea mai aveau de străbătut trei mile până la Bethleem, când ei s-au oprit la o fântână să se odihnească, căci Fecioara Maria dădea semne că vremea Nașterii sosise. Orășelul Bethleem devenise neîncăpător de lume în momentul în care au început să vină oameni din toate ținuturile țării, pentru recensământ. Casele și curțile caselor erau pline de lume. Cu mare greutate Iosif a găsit o peșteră de păstori și a așezat-o pe Fecioara Maria acolo. Apoi, lăsându-i pe fiii lui lângă ea, el a plecat să caute o moașă în ținutul Bethleemului. Asta se petrecea pe la apusul soarelui. „Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Și a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca II, 6-7).
Grota aceea, de acum 2000 de ani s-a păstrat adăpostită sub biserică. Pe locul unde S-a născut Iisus Hristos astăzi este Sfânt Altar în care se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie. Sub piatra pe care se săvârșește Sfânta Euharistie se află o stea de argint cu 14 raze, realizată la porunca Sfântului martir Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești. Semnificația celor 14 raze se regăsește în cuvintele Sfântului Evanghelist Matei: „toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; și de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (Matei I, 17). Pe stea sunt inscripționate cuvintele: Hic de Virgine Maria Jesus Christus Natus Est (limba latină) – Aici S-a născut Iisus din Fecioara Maria. Deasupra, ard zilnic, nestinse, mulțime de candele de argint ce împodobesc cu lumina lor tainică, peștera de odinioară. În partea opusă există Altarul Ieslei, locul unde a fost pus Iisus după Naștere. Aici au sosit păstorii care mai înainte șezuseră pe câmp, adunați în jurul focului păzindu-și turmele. Iar îngerul Domnului le-a spus: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Căci vi S-a născut azi Mânuitor; Care este Hristos Domnul, în Cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle” (Luca II, 10-12).
Pe locul unde a fost așezat Iisus după Naștere, dreptul Iosif a adormit ostenit de drum și frig, eliberat din emoția evenimentului și atunci: „îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă!” (Matei II, 13). Iar Iosif, cu multă credință și frică de Dumnezeu s-a sculat „a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt” (Matei II, 14). Astfel, urmând îndemnul Sfântului Arhanghel Gavriil, Fecioara Maria cu Pruncul, însoțiți de dreptul Iosif, au urmat drumul Via Maris – malul Mării Mediterana, din Palestina și până în Deir al-Muharraq, în Egiptul superior.
Biserica Nașterii a fost împodobită cu mozaicuri de preț din care s-au păstrat doar câteva. În anul 529 ea a fost distrusă de către samarineni dar a fost repede refăcută în anul 535, de împăratul Iustinian (527–565). În vremea invaziei perșilor din anul 614 marea basilică a scăpat ca prin minune de la distrugere. Invadatorii au recunoscut în mozaicurile de pe pereți reprezentarea celor trei Magi de la răsărit care și ei erau persani. Acest fapt i-a emoționat și i-a făcut să renunțe la incendiere așa cum au făcut și în alte cazuri asemănătoare. O amplă restaurare a acestor mozaicuri s-a realizat între anii 2017–2020.
De-a lungul veacurilor, biserica Nașterii a primit și alte sfinte podoabe. Dintre acestea se păstrează 3 candelabre mari de argint lucrate în filigran la Viena, și dăruite acestei biserici de către domnitorul român Șerban Cantacuzino. De asemenea, se păstrează catapeteasma lucrată în lemn de păr, la București și dăruită tot în secolul al XVII-lea de către acest domnitor al Țării Românești. Un alt domnitor român, Matei Basarab, a dăruit în vremea domniei sale 7000 de groși (bani de aur), pentru refacerea acoperișului bisericii, căci ploile din veacuri deteriorau pereții sfântului locaș.
Grota celor 14.000 de prunci uciși de Irod
Marea basilică a Nașterii Domnului adăpostește în interiorul ei mai multe capele și altare, iar în subsol, peșteri și osuare. În partea dreaptă a intrării principale, la subsol, se află cripta cu Sfintele Moaște ale celor 14.000 de Prunci uciși de Irod: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Bethleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt” (Matei II, 16-18). Iar: „Auzind acestea, regele Irod s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el”[Matei II, 3].
Icoana Maica Domnului Bethleemissa
Unul dintre cele mai de preț odoare ale Bisericii Nașterii Domnului este această icoana. Ea se află în partea dreaptă a scărilor de piatră ce coboară spre peștera Nașterii. Nu se cunoaște cu precizie originea acestei icoane. Se poate ca ea să fi fost pictată de însuși Sf. Apostol și Evanghelist Luca. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului cu chip sfânt, bucuroasă, cu un surâs suav și învăluitor a toată lumea, iar pe Pruncul Iisus Îl vedem binecuvântând cu mâna dreaptă. Icoana este ferecată în aur și argint, împodobită cu nenumărate perle și rubine. Se spune că însuși împărăteasa Ecaterina a Rusiei, vizitând Țara Sfântă, a oferit bijuteriile ei spre a fi împodobită icoana.
Coloana lui Iisus Hristos
În partea stângă a Altarului bisericii, mai înainte de a coborî spre peșteră, se află o coloană de piatră care cândva a fost pictată integral, însă astăzi se mai păstrează doar partea superioară a acesteia, înfățișând chipul Mântuitorului Iisus Hristos care privește spre lume cu un aer de reflexie și atenție profundă asupra ființei umane. În iarna anului 1995, din ochii Săi au curs lacrimi de mir.
Peștera Sf. Ieronim
În partea stângă, sub biserica romano-catolică Sf. Mc. Ecaterina se află peștera în care a viețuit Sfântul Ieronim Bethleemitul (340–420) și a tradus Sfânta Scriptură cunoscută drept Vulgata. Împreună cu el au mai viețuit acolo Sf. Eusebiu din Cremona, Sfânta Paula și fiica ei, care au fost înmormântați în criptele alăturate.
Grota laptelui
La câteva sute de metri de Biserica Nașterii, pe o stradă plină de magazine cu antichități și suveniruri, se află biserica romano-catolică denumită Grota Laptelui. Aici, în subsolul bisericii se află peștera în care se va fi odihnit Fecioara Maria cu Pruncul, după Naștere. O picătură din laptele matern ar fi sărit pe peretele grotei și totul a devenit alb. Se spune că pulberea albă și fină colectată de pe acești pereți și pusă în apa de băut, ar fi ajutat multe familii să dobândească prunci.
Beit Jala (Casa pajiștei, lb. aramaică)
La 2 kilometri distanță de Bethleem, se află acest oraș al Pustiului Iudeii. Între anii 1848–1900 aici au fost construite două biserici ortodoxe, una închinată Sfântului Ierarh Nicolae, peste peștera în care s-ar fi adăpostit acest mare Sfânt Ierarh al Bisericii în timpul șederii sale în Țara Sfântă, și cea de-a două închinată Maicii Domnului.
Beit Sahour (Casa păstorilor, lb. arabă)
Este numele satului de arabi creștini din apropierea orașului Bethleem. La marginea satului se află biserica – metoc al Mănăstirii „Sfântul Sava” din Pustiul Iudeii. Ea adăpostește în criptă locul unde au stat păstorii noaptea, adunați în jurul focului, păzindu-și turmele. „Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și, iată, îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare(…). Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar până la Bethleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc culcat în iesle. Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră precum li se spusese” (Luca II, 8-20).
Păstorii au fost primii locuitori ai Iudeii care au urmărit Steaua de la Bethleem și au văzut-o zăbovind deasupra peșterii unde avea să se nască Iisus Hristos. În secolul al V-lea, pe acest câmp, a fost construită o bazilică creștină. Invazia perșilor din anul 614 a distrus-o. Ea a fost refăcută și a rămas mărturie a existenței acelor păstori, primii care au vestit și mărturisit Nașterea lui Mesia, Iisus Hristos. În vechea biserică bizantină se păstrează mozaicul original, precum și mormintele a trei dintre păstori. În curtea mănăstirii s-a adăugat o biserică mare în primii ani ai secolului XXI. Ea este pictată în stil neo-bizantin, care servește drept biserică parohială pentru creștinii ortodocși din Beit Sahour.
Al Khader
La 5 kilometri distanță de Bethleem, se află acest mic oraș care își trăiește viața în jurul câmpurilor cu livezi de măslini, smochini și viță de vie. Din tradiția veche se știe că aceste locuri erau speciale pentru tămăduire de boli fizice și psihice, datorită aerului curat și a vegetației curative. În micul oraș se mai păstrează ruinele băilor lui Solomon, unde regele Israelului venea din Ierusalim, deseori. Pentru creștinii din zonă, aici se află biserica ortodoxă închinată Sf. M. Mc. Gheorghe, datând din secolul al XVI-lea. Din tradiția locală aflăm că pe acest loc ar fi fost casa mamei Sfântului Gheorghe. Din casa ei, el ar fi fost luat de soldații romani și dus într-o garnizoană și întemnițat, legat cu lanțuri și ucis. Trupul său a fost luat de creștini și înmormântat la Lod (Lida), un oraș aflat la 40 km distanță de Ierusalim, și 15 km distanță de Tel Aviv, unde se află biserica și mormântul său. Biserica Sf. Gheorghe din Al-Khader păstrează un fragment din lanțurile cu care a fost schingiuit Sfântul și, de asemenea, o icoană foarte veche, făcătoare de minuni, care îi înfățișează pe Sf. M. Mc. Gheorghe și Sf. M. Mc. Dimitrie. Duminica și în sărbători, aici se săvârșește Sfânta Liturghie.
Vizitând Cetatea Bethleemului cu toate popasurile ei eclesiastice, călătorul descoperă această așezare biblică construită pe povârnișuri de munte, cu străzi abrupte și înguste ce amintesc, aievea, despre zilele în care Iisus Se năștea în aceste locuri ale lumii, aducând pacea și Lumina Sa. Pământuri încărcate de istorie și mister, peste care soarele Pustiului Iudeii strecoară o lumină albă, intensă, izvorâtă parcă din piatra munților, și întorcându-se în văzduhul de unde s-a coborât, într-o perpetuă simbioză între sacru și profan, între celest și teluric.