Studia Humanitatis
Istorie, artă și cultură la întâlnirea credinței cu lumea.
Studiul prezintă documente istorice din colecția episcopului cărturar Ghenadie Enăceanu, păstrate la Biblioteca Academiei Române, cu accent pe hrisoave ornate cu miniaturi emise de Matei Basarab, Grigorie I Ghica, Radu Leon, Gheorghe Duca și Constantin Brâncoveanu în secolul al XVII-lea. Analiza îmbină conținutul juridic și social-economic al actelor cu examinarea decorului lor miniaturistic — motive vegetale, zoomorfe, iconografice și portrete votive — relevând legăturile dintre arta de cancelarie și miniatura manuscriselor religioase muntene.
Articolul urmărește istoria aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la București în 13 iulie 1774, în contextul ocupației militare rusești și al epidemiei de ciumă, și prezintă rolul acestor moaște ca ocrotire a Capitalei în momente de criză, de la procesiunile din secolele XVIII–XIX până la pandemia de Covid-19 și sărbătoarea aniversară din 2024.
Schitul Arhanghel de pe Dealul Priba, la marginea Râmnicului Vâlcea, este un așezământ monastic atestat documentar din 1490, ctitorit de jupan Stoica vel paharnic în 1522 și refăcut în mai multe rânduri, inclusiv în 1725 de arhimandritul Petronie și în 1811–1817 de Sofronie Zlătăreanul. Articolul reconstituie istoria sa prin hrisoave domnești, pisanii și surse austriece, evidențiind rolul său ca centru de cultură și formare administrativă locală.
Articolul prezintă viața și activitatea Episcopului Atanasie Mironescu înainte și în timpul păstoririi Eparhiei Râmnicului (1895–1909), urmărind formarea sa teologică la Socola, Cernăuți și București, cariera didactică la Facultatea de Teologie, hirotonirea ca arhiereu și misiunea pastorală desfășurată în Oltenia prin vizite canonice, predici, circulare și inițiative culturale.
Articolul prezintă viața și activitatea episcopului Iosif Gafton (1896–1984), de la originile sale în familia preotului din Puțeni-Tecuci, prin slujirea parohială la Rotari și București, până la îndelungata arhipăstorire a Episcopiei Râmnicului și Argeșului, evidențiind realizările sale administrative, pastorale, omiletice și culturale de-a lungul celor 40 de ani de ierarhie.
În noaptea de 16 spre 17 februarie 1918, soldații bulgari au furat sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov din Catedrala Mitropoliei din București, iar intervenția autorităților militare germane, sesizate de mitropolitul Primat Konon, a dus la recuperarea lor în seara zilei de 20 februarie 1918. Ca semn de mulțumire, credincioșii au dăruit o candelă raclei, ajunsă ulterior, prin grija Patriarhului Justinian, la biserica din satul Ciunget, județul Vâlcea.
Articolul prezintă prefețele editorilor greci Polyzóis Labanițiótis și Gheorghe Vendótis la Istoria Bisericească a lui Meletie al Atenei, păstrate în manuscrisul românesc inedit al lui Naum Râmniceanu de la Biblioteca Academiei Române, alături de cuvântul-înainte al mitropolitului Veniamin Costachi din ediția de la Iași (1841–1842), relevând eforturile editoriale și contextul tipăririi vieneze (1783–1795).
Articolul analizează rolul punctuației în stabilirea sensului unor pasaje-cheie din poezia antumă eminesciană, urmărind în paralel manuscrisele, publicările din Convorbiri literare, Almanahul România Jună și edițiile Maiorescu. Cazurile discutate — virgula din Rugăciunea unui dac, hapax-ul nemurie din Luceafărul și pasajul lunar din Satira IV — arată cum modificări tacite de punctuație au deformat cosmologia și logica poetică eminesciană.
Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea este prezentat în toată complexitatea sa istorică, geografică și culturală, de la legendele romane și ocupația austriacă până la pista de bob inaugurată în 1923 și recentul proiect Pădure–Parc finalizat în mai 2024. Articolul reconstituie legăturile dealului cu istoria orașului, incluzând Episcopia Râmnicului, Sfântul Antim Ivireanul și Statuia Independenței.
Episcopul Ghenadie Georgescu (1855–1912) a condus Eparhia Râmnicului între 1909 și 1912, remarcându-se prin vizite canonice sistematice în toate județele Olteniei, înființarea revistei eparhiale Luminătorul, organizarea conferințelor pastorale, sfințirea zecilor de biserici noi și numeroase acte filantropice. Articolul reconstituie viața și activitatea acestui ierarh puțin cunoscut, de la formarea sa ca preot-profesor și păstor al comunității ortodoxe române din Paris, până la moartea sa prematură, subliniind contribuția sa la revigorarea vieții duhovnicești oltene.
Documentele prezentate sunt șase anexe din perioada 1841–1855, care ilustrează activitatea administrativă și juridică a Sfântului Calinic în calitate de stareț al mănăstirii Cernica, precum și corespondența sa episcopală de la Râmnic: litigii pentru moșia Pupăza, delegații de vechili, disputa cu slugereasa Catinca Suslăneanca și trimiterea de sfinte vase și moaște bisericii Sfântului Gheorghe din Cernica.
Autorul relatează vizita sa în Malta din aprilie 1990, prima călătorie în Occident după căderea comunismului, în cadrul seminarului Voci din Răsărit organizat de AZAD. Descrie locurile legate de naufragiul Apostolului Pavel, insula Gozo, portul Marsaxlokk și tabloul lui Caravaggio Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul din Catedrala Ordinului Sfântului Ioan.
Episcopul Chesarie al Râmnicului (hirotonit în 1774, decedat în 1780) este prezentat ca una dintre cele mai importante personalități culturale ale secolului al XVIII-lea românesc, prin activitatea sa tipografică la Râmnic, unde a coordonat tipărirea Mineelor și a altor cărți de cult exclusiv în limba română, contribuind decisiv la înlocuirea slavonei în Biserica Ortodoxă din Țara Românească.
Domnia lui Mircea cel Bătrân este analizată ca epocă întemeietoare a civilizației românești medievale, prin patru trăsături definitorii: realismul politic reflectat în titulatura sa teritorială, sinteza culturală dintre Occidentul gotic, Bizanțul paleolog și Islamul arabo-turc, toleranța spirituală ilustrată prin adăpostirea șeicului Bedreddin de Samavna și a refugiaților bulgari, și romanitatea estetică evidențiată de arhitectura echilibrată a Coziei față de exuberanța lăcașurilor moraviene contemporane.
Episcopul Iosif Gafton al Râmnicului și Argeșului este evocat printr-o întâlnire personală din vara anului 1983, la vârsta de 87 de ani, conturând portretul unui ierarh cultivat, cu temperament vulcanic și un remarcabil dar al predicii. Articolul atinge și istoria Mănăstirii Frăsinei, ctitorie a Sfântului Calinic de la Cernica, singura mănăstire din România care a păstrat sub regimul comunist interdicția accesului femeilor, alături de câteva episoade ilustrative legate de încălcarea acestei rânduieli.
Studiul cercetează posibila cunoaștere de către Mihai Eminescu a Didahiilor lui Antim Ivireanul, urmărind istoricul copiilor manuscrise ale acestei opere postume și relațiile poetului cu surse documentare precum biblioteca lui Aron Pumnul, Crestomația lui Timotei Cipariu și colaborarea cu Moses Gaster. Pe baza analogiilor lingvistice și stilistice identificate în texte eminesciene poetice și publicistice, autorul propune că Eminescu ar fi lecturat fragmentar cel puțin cinci didahii antimiene din miscelanee manuscrise, valorificând secvențe expresive în propria creație.