Omilia la Nașterea Domnului, atribuită Sfântului Grigorie cel Mare, prezintă o tâlcuire teologică a pericopei din Evanghelia după Luca 2, 1-14, în traducere din latină realizată de Mihai Grigoraș. Textul interpretează simbolic recensământul lui Augustus ca prefigurare a înscrierii aleșilor în veșnicie, nașterea la Betleem ca revelație a lui Hristos drept Pâinea cea vie, și ieslea drept loc al hrănirii duhovnicești a credincioșilor. Omilia subliniază totodată că Întruparea a restaurat pacea dintre oameni și îngeri, chemând credincioșii la o viețuire curată, vrednică de demnitatea lor de împreună-cetățeni cu Dumnezeu.