Articolul analizează rolul punctuației în stabilirea sensului unor pasaje-cheie din poezia antumă eminesciană, urmărind în paralel manuscrisele, publicările din Convorbiri literare, Almanahul România Jună și edițiile Maiorescu. Cazurile discutate — virgula din Rugăciunea unui dac, hapax-ul nemurie din Luceafărul și pasajul lunar din Satira IV — arată cum modificări tacite de punctuație au deformat cosmologia și logica poetică eminesciană.